Descriere

Theodor Damian… Mai bine mai târziu… …E ceva chiar în titlu care mă readuce la această poezie care seamănă în tine ceva, nu știi ce, și stai cu sufletul la gură așteptând vremea încolțirii să vezi ce plantă, ce înger, ce minune va răsări./…/Netimpul, nesfârșirea nopții, locuirea în nu-știu-unde-și-cum, și multe alte astfel de imagini indică în mod clar ce fel de ars poetica ne propune autorul. Poezia se face mergând spre adânc, înspre taină; scrii și vorbești coborând până ce ajungi la tăcerea de la capătul adâncului din cuvânt./…/ Cuvintele lui Dan Anghelescu „aproape frenetic/ coboară/ dintr-o necunoscută sălbăticie” /…/ taina impenetrabilului originar/../ el, poetul, sugerându-ne poziția sa de liturg, de sfetnic de taină la zidirea lumii, de unde și darul, capacitatea sa de a recrea lumea prin cuvântul său, cuvânt-necuvânt.

(Theodor Damian – Mai bine mai târziu…, Lumină Lină/Gracious Light, New York, 2011)

Pasionaria Stoicescu – Aparent sofisticat …asumându-și libertăți poetice pe care și le recunoaște încă din titlu, dar cu care poate „zgâria” lenea și neștiința cititorului contemporan obișnuit cu o poezie rudimentară, Dan Anghelescu dovedește consecvență cu sine/…/ păstrând tematica de odinioară și acel ritm interior pe care îl au de obicei marii muzicali ai poemului./…/ Deosebite mi s-au părut a fi poemele de dragoste, în care autorul este mai cald, mai direct, mai puțin încifrat, mai semnificativ liric.

(Pasionaria Stoicescu – Aparent sofisticat, Lumină Lină/Gracious Light, New York, 2014)

Cultura lui Dan Anghelescu este superioară aproape tuturor poeților pe care i-am citit./…/ Poet-savant, poet-cărturar, Dan Anghelescu /…/își asumă toate libertățile: nu există fațetă a stilurilor poetice, de la premoderni până la post-nu-știu-ce, ca să îi intru în retorică, să nu fie făcută să strălucească din pagini. Are conștiința clară că poezia lui se adresează poeților, cum altfel ar scrie „o diegetică de lucruri-întâmplări de mai de mult uitate/ bălăceală/…final de istorie…/ hegel” (Ștergarul…). Șansa acestei poezii este, ar fi, să fie citită de mari avizați. Un poet cum a fost Cezar Baltag ar fi putut fi cititorul ei ideal.

(Doreanu – Poemo-metria, Astra – nr. 35 (322), Brașov, 2009)

Interogative și ispititoare, poemele au forma unui dialog al Sinelui profund al poetului (o,,neștiință’’ tinzând spre iluminare) fie cu Eul său dependent de cotidian, fie cu un intim personaj feminin/…/ Unele dintre ele sunt și implicite poeme de dragoste, iar cel explicit, declarat, intitulat aș putea să cred că ești o ladă cu îngeri, poate figura printre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română. Poet complex și rafinat, Dan Anghelescu este greu de prins într-o formulă unică. Ca laitmotive ale poeziei sale rămân ampla respirație a discursului liric, spiritul fantezist sau plutirea (visarea) care trece de la vizibil la invizibil, de la limbajul constatativ la cel afectiv și reflexiv, de la imagini ale celor mai mărunte și obișnuite lucruri la ample și colosale imagini cosmice.

(Ioan N. Roșca – O poezie a concretului transfigurat ontologic, Oglinda Literară, Focșani 2013)