Cui aparţin limbile? Care le sunt rosturile? Ce vânturi le poartă prin istorie?
Limbile vântului e un roman-parabolă despre insuficienţele culturii osificate, despre temeiurile identităţii şi credinţei. O poveste nebănuită leagă
semne
ea nu înţelegea semnele noastre. noi ne străduiam
să mişcăm ceva în jur şi în sinele nostru –
fiinţe de fum se vânzoleau în clopot albastru.
razele îşi înfigeau strălucirea în sperietoarea de
Proaspăt sexagenar, am purces pe magistrala vieţii spre Staţia Tokyo. Metroul Bucureşti–Otopeni stagna în faza de proiect, iar „Staţia Tokyo” pe traseul său nici nu se inventase. România beneficia de
Recenzii
Nu există încă recenzii.