Proaspăt sexagenar, am purces pe magistrala vieţii spre Staţia Tokyo. Metroul Bucureşti–Otopeni stagna în faza de proiect, iar „Staţia Tokyo” pe traseul său nici nu se inventase. România beneficia de
M-am ghemuit din nou pe scândură; dârdâiam de frig în vestonul meu subţire. Încercam să mă rog. Dar în locul rugăciunilor obişnuite de seară, îmi veneau tot mereu în gând
Cui aparţin limbile? Care le sunt rosturile? Ce vânturi le poartă prin istorie?
Limbile vântului e un roman-parabolă despre insuficienţele culturii osificate, despre temeiurile identităţii şi credinţei. O poveste nebănuită leagă
Recenzii
Nu există încă recenzii.